Cuvinte împăiate

cuvintele noastre sunt bolnave mi-ai spus în timp ce-mi mângâiai lobul urechii şi le târâm după noi în infernul ăsta întorcând mereu capul   mâna ta coborî ca soarele în pântecul plin de noapte şi de stele şi de îndoieli   te priveam pe furiş mirosul de pâine prăjită şi cafea se împrăştia prin cameră

Continue reading »