cuvintele noastre sunt bolnave
mi-ai spus în timp ce-mi mângâiai lobul urechii
şi le târâm după noi în infernul ăsta
întorcând mereu capul
mâna ta coborî ca soarele
în pântecul plin de noapte şi de stele şi de îndoieli
te priveam pe furiş
mirosul de pâine prăjită şi cafea
se împrăştia prin cameră
Advertisement
Like this:
3 bloggers like this post.
Posted by Despre Supa lui Kafka de Mark Crick | Duță cu D on November 22, 2011 at 2:49 pm
[...] un joc de Ars Culinaria plin de umor, de parcă am frământa cu cel mai mare zâmbet pe față scriituraluat ălor mai mari din literatură, un aluat ce își cere până în final o cremă ori o glazură, iar [...]