O dată şi-o dată tot trebuie să mă opresc, mi-am spus, în timp ce privirea îmi alerga de pe foaia enervant de albă, pe degetele chircite de gâtul unui stilou. În ton cu toate, un alt val de căldură se-nghesuia prin crăpătura geamului uitat deschis. De câteva nopţi alergam în somn. Atât de repede că mi se părea că oamenii pe lângă care trec sunt de fapt unul singur cu aceeaşi ochi mari şi tăcuinoşi, cu aceleaşi gesturi neterminate. Aruncau cuvinte după mine ce le călcam în picoare în graba mea . Numai că în fiecare noapte o luam de la capăt şi niciodată nu mai ajungeam.
Azi, mi-am zis, cu siguranţă azi e ziua. Şi cum regulile sunt natura oricărui joc, mi-am spus că trebuie să mă opresc din fugitul asta care nu duce niciunde, să-mi las privirea să se odihnească şi să fac mai bine o plimbare.
Aventurile Uliseei 