Unde am rămas?
da…
ca merele vom fi
Ca merele ce nu se mai coc niciodată
şi rămân ciudat
suspendate
între- un verde gălbui
ca privirea ta cand ştii că mint
şi da, eu mint mult
dar numai din joacă
înainte de-a fi prea târziu
spuneam eu
printre bucăţile de magdalenă proaspătă
în timp ce nedumerirea ta
îmi muşca umărul