Archive for February 4th, 2010

O diferita seara de marti

Marti la cenaclu, am fost onorati de prezenta unui domn “vesnic tanar si talentat”, un CV ambulant care rostea cu mandrie si solemnitate o placa  prafuita cu cele sute de inventii si sute de articole. Acet domn  mi-a strangulat in doua cuvinte si trei recitari amaratele texte,  care nu stiau cum sa fuga mai repede de pe foaie. “Cum domnisoara, tu numesti asta poezie si te mai si lauzi ca ai castigat nu stiu ce concurs. “, asta fara sa mai bage de seama domnul Bunaru a fost cel care a spus de concurs in fata cenaclului, nu eu, care nu deschisesem gura dupa pauza, si, ca fapt divers, nici macar nu am castigat.

In momentul in care a luat cuvantul respectabilul, mi-am imaginat pentru prima data ca sunt la o solemna  sedinta a partidului, unde trebuie sa accepti admonestarea cu capul plecat. Asta am si facut initial.  In primul rand  o scurta lectie de morala, in scop constructiv desigur, prin care ne tragea la raspundere pentru numarul mic de la sedinta trecuta (dansul participand pentru a doua oara). A urmat ceva in legatura cu proasta organizare a cenaclului, faptul ca nu tinem un proces verbal,  ca nu-i corecta ordinea in care vorbim. Nu a avut macar spiritul de a observa ca Alex isi notase tot ce se vorbea, (si face asta regulat, saptamana de saptamana) pentru a fi publicat apoi pe site-ul cenaclului.  Apoi  absentismul lu’ Moni a fost aruncat in discutie, lui i se parea “inacceptabil”, iar noi continuam sa-i spunem ca  Moni e bolnava si nu a putut sa vina.  Trecem si de asta pentru ca a realizat in final ca bate in gol cu subiectul.

S-a aruncat intr-o hermeneutica complicata si de neinteles pentru noi “muritorii de rand” cu textul lui Bogdan, care citise in paralel proza. Dupa ce nu a mai ramas nicio nazdravanie de spus, a trecut la mine. Aici sa vezi furtuna! Scotea exemple din texte “pijamale, ce cuvant e asta in poezie?”, ii crescuse pulsul, tensiunea,  si cum era in fata mea, aveam mai putin impresia ca o sa sara sa ia la bataie cu mine, caci  poeziei mele ii dadea deja pumni zdraveni. “Tu stii ce-i aia poezie?Pai asta-i poezie ce scrii tu?”  Domnule, poate nu-i poezie, nu am pretentia de a o numi asa, dar studenta cum o fi, macar nu-l confund pe Mircea Ivanescu cu Paunescu si nici nu zic “Invanceanu”.

A intervenit Alex Coltan, nervos ca noi toti, care m-a salvat de locvacitatea vrednicului cititor al textelor meu, provocandu-l pe dansul sa ne spuna ce e poezia. Moment in care, plin de glorie, poetul nostru desavarsit a inceput prin a ne mangaia auzul cu cateva versuri  proprii de o nesfarsita sensibilitate. Domnul Bunaru a intervenit impaciutor, sugerand subtil ca daca nu e de acord cu demersurile cenaclului e liber sa plece,  insa nu a lipsit mult sa-l scoata si pe dumnealui din sarite, ceea ce trebuie sa ridice semne mari de intrebare.  Sedinta devenita circ, si-a recapatat intr-un final statutul initial, mai precis in cele 15 minute cat a mai durat.

In primul rand, nu-i dau nume domnului cu pricina pentru ca, chiar daca suna pretentios sau fals, imi pare rau de el. Se vede ca are niste frustrari adanci pe undeva si  ca a incercat dupa amar de vreme sa-si recapete un fel de autoritate, pe care probabil n-a avut-o niciodata. Dar asta nici nu inseamna ca trebuie sa acceptam orice.

2. Importanta nu are  atat faptul ca am fost printre cei care au citit in seara aceasta, pentru ca as fi scris acelasi lucru si daca as fi fost doar prezenta, prea a fost  iesita din comun seara ca nu fie consemnata, asa cum am simtit-o eu, bineinteles.  Apoi, eu imi  stiu nivelul si stiu cat mai am de lucrat, spun asta fara vreo falsa modestie. Ba chiar, imi imput singura cateodata totala lipsa de incredere pe care o am.  Cei care ma cunosc, stiu si  inteleg.

3. Nu critica in sine m-a deranjat.  Am mai  avut parte de critica, de fapt, asta cred ca e cea mai buna  sedinta in care citesc poezie, dar  venita din partea unor oameni care stiu ce inseamna asta si cu ajutorul carora azi am mai urcat o treapta, oricum e ea. M-a deranjat modul in care a fost aplicata si faptul ca ajuns sa ma vizeze pe mine personal.

Si chiar daca nu am volume publicate, nici mari ce premii luate si sunt inca studenta, cred ca pentru a arata respect celuilalt nu e nevoie de mari eforturi.