Numele tău

ştii că nu o să se întâmple nimic Io

că nu o să se lepede de pe tine cămaşa de om

decât mai târziu când oricum nu mai contează

că o să-ţi pese prea mult

şi la asta ai eşuat Io

dar ţi-o asumi spintecând cu uşa cu capul plecat

aici stă puterea ta

e o voluptate în a face asta

pentru tine e ca şi când ţi-ai fi trăit

toată viaţa în pijamale

şi poţi să fii atât de sinceră până la a rupe

în fâşii imateriale fiecare gest neterminat

fiecare gând pe care îl alergi

ca-ntr-un joc de-a baba oarba

pe care-l trişezi

dar numai aici

unde ai părul verde şi venele căprui

trebuie să curgă una după alta pe nesimţite

în paharul cu lapte cald când tu nu vezi

când duci cana la gură să poţi adormi

în rest umpli goluri dintre dinţi

şi-n loc de măsele pregăteşti ciocanele

ca să-i poţi privi teatral în geamul ud

şi-n loc de semnul crucii

scrii cu limba pe cerul gurii

numele tău.