Io şi măştile

duci cu tine o gară părăsită oriunde ai merge

câinii îţi deschid  mâinile zidite în corp

ca o lamă

adulmeci şi tu labele ce se suie pe tine

închizi ochii şi te crezi în faţa spectatorilor

te înfăşori  în privirea lor udă

şi încerci să te desparţi de mirosul tău

de ziua stătută care s-a înghesuit lângă tine

ca un bărbat incomod în tramvai

ce-şi freacă  mâna de blug

în faţă

o doamnă cu unghiile roşii

înşiră ceva  pe o foaie

şi nici nu ştii

că venele tale curg prin cuvintele ei

Advertisement

7 responses to this post.

  1. “venele tale curg prin cuvintele ei” – ei da, aici chiar mi-a plăcut…

    Reply

  2. Cristian Lisandru, ma bucur daca ti-a placut versul cu pricina si mersi de trecere.

    Reply

  3. Cand sa citez versul cu pricina, imi arunc un pic mai sus ochii, si il vad deja citat! 🙂
    Deci asta e adevarul, Octa, versul ala e poezie!

    Reply

  4. daca spui tu…:)

    Reply

  5. “închizi ochii şi te crezi în faţa spectatorilor

    te sprijini în privirea lor udă

    şi încerci să te desparţi de mirosul tău

    de ziua stătută care s-a îngesuit lângă tine”…

    O poezie reuşită…

    Reply

  6. Mersi mult. O zi frumoasa!

    Reply

  7. tot ultimul vers îmi rămâne și mie în memorie

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: