Archive for March 2nd, 2010

D-ale gurii

În parc un stol de copii  aleargă în toate direcţiile, împrăştiind un miros de supă caldă.  Un  croncănit îmbibat îmi ciocăneşte în gât,  o dată cu ţigara lipită de talpa pantofului. Îmi aprind alta şi îmi amintesc că bunica punea  alcool în apă ca să prindă mai uşor găina. O supă de ţi se îndrăgosteau maţele de ea.  Eu duceam fâşiile lungi pe mână ca un chelner grav şervetul şi le întindeam în curte, la soare. După ce se uscau, bunica le trecea prin maşină şi eu făceam ture cu ele ca să le întind din nou pe masă până când ameţeau.

Vara în curte mă pândea mai întotdeauna somnul când treceam prin dreptul scaunului pliant.  Ţac, mă lovea cu o măciucă, de mă împleticeam  până la masa frumos aranjată. La fiecare drum înghiţeam un pumn de tăieţei cruzi care se făceau şirag la mine în stomac. Când terminam,  sătulă şi mulţumită mă lungeam pe scaunul plin de cârpe şi bunica se apuca de supă.  Haiduc dormita şi el pe pietrele calde, asta şi fiindcă nu suporta cuşca în care-i puneam sute de frunze de nuc.  Deja îi era greu să se mişte, renunţase de mult şi să mai vadă.  Bătrân şi bolnav hrănea pământul în fiecare zi  prin vene invisibile şi de netăiat. Doar pietrele ce începeau să se roşască pricepeau cu adevărat. Eu mă întindeam pe scaun sub viţa de vie curios de bogată  şi îmi aminteam de Haiduc tânăr, cum mă prindeam de părul lui lăţos  ca să mă treacă Bârzava.  Aşa am aţipit acolo în curte, unde încă era atât de bine, Barzava era un râu pe care curgeau tăieţei  şi pietrele aveau gust de morcovi şi cartofi. Puteai chiar să nimereşti şi un păstrârnac dacă aveai noroc.  Asta până când am vomitat ghemotoace de tăieţei şi un suc galben, lipicios, iar bunica m-a ţinut cu ceai tot restul zilei.

M-am ridicat de pe bancă şi nu ştiu de ce mi-a fost urât să traversez parcul printre copiii ăia parcă proaspăt ieşiţi dintr-un desen animat.  M-am prins de blana lui Haiduc căruia îi crescuceră membrane lungi între labe şi nu mi-am dat seama decât când am început să ameţesc ce mic era parcul şi copiii şi în final de atâta rău m-am ridicat de pe bancă.  Am stins ţigara  şi am trecut printre ei ca o minge galbenă, zemoasă.