D-ale gurii

În parc un stol de copii  aleargă în toate direcţiile, împrăştiind un miros de supă caldă.  Un  croncănit îmbibat îmi ciocăneşte în gât,  o dată cu ţigara lipită de talpa pantofului. Îmi aprind alta şi îmi amintesc că bunica punea  alcool în apă ca să prindă mai uşor găina. O supă de ţi se îndrăgosteau maţele de ea.  Eu duceam fâşiile lungi pe mână ca un chelner grav şervetul şi le întindeam în curte, la soare. După ce se uscau, bunica le trecea prin maşină şi eu făceam ture cu ele ca să le întind din nou pe masă până când ameţeau.

Vara în curte mă pândea mai întotdeauna somnul când treceam prin dreptul scaunului pliant.  Ţac, mă lovea cu o măciucă, de mă împleticeam  până la masa frumos aranjată. La fiecare drum înghiţeam un pumn de tăieţei cruzi care se făceau şirag la mine în stomac. Când terminam,  sătulă şi mulţumită mă lungeam pe scaunul plin de cârpe şi bunica se apuca de supă.  Haiduc dormita şi el pe pietrele calde, asta şi fiindcă nu suporta cuşca în care-i puneam sute de frunze de nuc.  Deja îi era greu să se mişte, renunţase de mult şi să mai vadă.  Bătrân şi bolnav hrănea pământul în fiecare zi  prin vene invisibile şi de netăiat. Doar pietrele ce începeau să se roşască pricepeau cu adevărat. Eu mă întindeam pe scaun sub viţa de vie curios de bogată  şi îmi aminteam de Haiduc tânăr, cum mă prindeam de părul lui lăţos  ca să mă treacă Bârzava.  Aşa am aţipit acolo în curte, unde încă era atât de bine, Barzava era un râu pe care curgeau tăieţei  şi pietrele aveau gust de morcovi şi cartofi. Puteai chiar să nimereşti şi un păstrârnac dacă aveai noroc.  Asta până când am vomitat ghemotoace de tăieţei şi un suc galben, lipicios, iar bunica m-a ţinut cu ceai tot restul zilei.

M-am ridicat de pe bancă şi nu ştiu de ce mi-a fost urât să traversez parcul printre copiii ăia parcă proaspăt ieşiţi dintr-un desen animat.  M-am prins de blana lui Haiduc căruia îi crescuceră membrane lungi între labe şi nu mi-am dat seama decât când am început să ameţesc ce mic era parcul şi copiii şi în final de atâta rău m-am ridicat de pe bancă.  Am stins ţigara  şi am trecut printre ei ca o minge galbenă, zemoasă.

13 responses to this post.

  1. S-a schimat lumea, greu mai găseşti astăzi tăiţei cruzi! E drept, şi gusturile din copilărie se schimbă…

    Reply

  2. Clar ca s-au schimbat lucrurile, nici eu n-as mai putea manca taietei goi ca pe vremuri:)

    Reply

  3. Foarte frumos.
    Cam ăsta-i tonul pe care-l aștept de la tine.
    Mi-a deșteptat senzația pe care-am avut-o prima dată când m-am dat în tiribombă și toată copilăria mi-a trecut prin față.

    Reply

  4. Multumesc Gabi, banuiesc atunci ca si tu ai mancat ceva taietei cruzi in copilarie. Poate facem un grup:)

    Reply

  5. […] Micaela, Mariana, Mihaela, Mihaella, Mioara, Mirela, Mădălina, Nicole, Iguana, Oana, Oceania, Octavia, Orianda, Pandora, Pete de culoare, Petra, Petronela, Poşeta, Primadona, Pucca, Ralu, Rodica, […]

    Reply

  6. Foarte frumos, Octa. Cu cateva lucruri nu ma pot impaca, insa, cum ar fi guma de mestecat de pe pantofi. Nici “de fapt” nu prea se incadreaza acolo.

    Reply

  7. Bine mai Paulisca, mersi.

    Reply

  8. […] Andi, Andreei, Annei, Cellei, Diei, Elenei, Fleurduly-ei, Gabrielei, Gand licitat, Geaninei, Ionei, Octaviei, Laurei,  Iuliei, Mihaelei, Otiliei, Psycheei, Questionarelor,  Razei de soare,   Silviei, Anei. […]

    Reply

  9. Ascunde-n sufletul gingaş un univers plin de comori,
    Din ochii mari poţi să culegi priviri prinse-n buchet de flori,
    Cu multă linişte şi calm pe buze grafiaz-un zâmbet,
    Iar glasul său armonizează blând vibraţiile unui cântec.
    La tâmplele fierbinţi ea poartă doar amintiri din flori de gânduri,
    Cu mâna fragedă le-aşează într-un album cu foi prinse în riduri,
    La gâtul diafan cristalele de rouă stau prinse-n colier,
    Pe umerii rotunzi timpul aşterne poveste de iubire şi mister.
    Îmbracă astăzi rochie din verde crud de iarbă,
    Privire de bărbat puţin iscoditoare trece şi se întreabă,
    Cine-i această lume discretă , virtute-ncântătoare?
    Este FEMEIA,MAMA, IUBITA ce azi e-n sărbătoare.
    Gânduri sublime îţi trimit pictate-n fluturi diafani,
    Să fii iubită, să-nfloreşti şi un suav, LA MULŢI ANI!

    Reply

  10. LA MULŢI ANI, tot ce îţi doreşti, numai gânduri bune şi în această zi specială şi în toate celelalte!

    Reply

  11. Geanina&Cristian:
    multumesc mult pentru urari si sa avem cu totii o primavara frumoasa si cu mult spor in ale scrierii:)

    Reply

  12. Uite, chiar acum mi-ar fi placut sa vin cu un castron pe malul Barzavei. E ceva si pentru mine acolo?

    Reply

  13. Paul:
    Din pacate a ramas doar namol si apa murada. Ma gandeam sa ma mut pe Bega, da’ am vazut ca-i la fel, ba mai rau, asa ca am renuntat.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: