Treptele salvării I

seara coatele tale ancorează pe masa de lemn trădând un început de plictiseală, o clipă de nelinişte mută când privirea cade de pe lingura de mestecat în cafea pe faţa de masă cu imprimeuri de fluturi ce încep să zboare prin toată cameră, îţi intră în cana de cafea, muşcă din ceafă, asta doar o clipă până când setea se potoleşte şi urcă iar privirea pe degetele scrise cu pix verde, aşa e când îţi trebuie manual de utilizare, îţi vine să-i înjuri de să le scapere fundul de ruşine, atunci îţi aminteşti de fluturii care bâzâie, ţie nu ţi-au plăcut niciodată, mai mult, îţi era frică de ei şi asta îi hrăneşte, îi aţâţă, tragi de faţa de masă şi verşi cafeua pe tine, fluturii mor şi ei cu aripile arse şi tu râzi, atunci râzi fericit şi te linişteşti, inima se potoleşte, panica s-a dus,  te ridici de pe scaun şi ţi-e frică  totuşi să-ţi schimbi pantalonii că poate se vor întoarce în noapte asta de pomină,  noaptea asta îndrăcită care se plimbă în farfuria ta cu macaroanele nemâncate ca o muscă pregătită să sară la atac atunci când tocmai puseseşi mâna pe ea şi ziuă nu se mai face, te bagi sub plapumă să te acunzi de parcă nu ştii că treaba cu shield-ul mă-sii e doar din filme şi nu se activează când e vorba de tine, un prăpădit cu temperaturi neobişnuite, dar baia e departe şi sinistră din cauza ta că ai fost deştept şi te-ai jucat noaptea trecută cu întrerupătorul să bagi frica în vecini că se întâmplă ceva paranormal şi acum începi să-o crezi tu însuţi, că te uitai ca la un imbecil la ea, acum nu poţi să te ridici din pat de frică şi te gândeşti cu jind la ghivechiul de floare de pe balcon pe care nu l-ai mai udat de mult, ai vrea tu să dormi dar ştii prea bine că-i o păcăleală şi  îţi muţi perna de la o ureche la alta fară să ştii cât e ora pentru că tu ai zis că timpul e prentru prosti şi nesăbuiţi şi ai aruncat toate ceasurile pe care le-ai găsit să nu se măsoare nimic în casa ta ai spus, ce-i cu mania asta iditoată şi ochii ţi-au căzut pe şnurul roşu de la mână pe care-l păstrăzi să te ferească de spiritele rele care nu te lasă să dormi şi ai fugit la frigiderul în care mai aveai păstrată o conversă de peşte în sos de bulion cu capacul semidesfăcut şi te-ai gândit imediat că dacă e să-ţi înfrunţi frica ăsta e momentul,  dar mirosul te-a sârbit din prima, oricum trebuia să continui şi cu mâna cleşte la nas ai fugit la wc în picioarele goale şi ai aruncat împuţitania pe care o primiseşi cadou de la Angi, o dată cu asta s-a dus  şi biata Angi în wc şi gata cu toate, dar până să te prindă părerea de rău în timp ce priveai locul unde ar fi trebuit să fie ochii peştelui din care Angi ar fi muşcat poate cu poftă şi s-ar fi pus apoi pe căsuţa ei din acvariu ţinând capul întrebător afară, ai tras repede apa şi te-ai vârât la loc în pat cu gândul că măcar nu s-a dus de pomană noaptea asta ridicolă ca toate celelalte, dar tu o iubeai pe Angi şi cine ştie ce drăcovenii din capul tău au omorât-o şi trebuia să fii băiat mare şi să accepţi asta stând în pat cu picioarele la burtă ţi s-a părut că e vremea  să meditezi asupra sensurilor vieţii şi alte aberaţii din astea din care tu clar ieşeai şifonat ca naiba, aşa că ai lăsat-o moartă înaintă să ţi se facă iar rău de toate, tu fiind number 1 pe lista neagră şi te-ai întors pe partea cealaltă înainte să mai auzi primul tramvai  când saliva ta îmbălsăma perna caldă.

Advertisement