Archive for March 20th, 2010

Se claxonează(monolog)

-Auziţi, eu una m-am săturat de toată tărăşenia asta! Voi toţi puteţi continua în voie, da’ eu mie mi s-a urcat în gât, că nu ştiu ce naiba caut eu aici  la urma urmei.
Mă trezesc, ca tot omu’ dimineaţa şi ies buimăcită în stradă. Dar până să ajung unde am treaba, sunt nervoasă, întoarsă pe dos, cu stomacul chiorăind din greu. Îmi face rău la sănătate, zic sincer. Pentru că se claxonează d’le de-ţi ieşi din minţi. Eu i-aş pune să vadă neapărat un doctor. Prima trecere e cea mai uşoară, doar câteva trâmbiţe înfundate, dar apoi, la încârligătură să vezi grovăzia naibii! De obicei prind semaforul la 80 si ceva de secunde. Şi stau şi claxonează o dată la secundă de parcă ăsta e sensul existenţei tuturor: să scotă răgete şi mugete din cele mai diverse cum eu n-am mai pomenit. Claxonează şi când e verde la semafor, când n-au nici cel mai mic motiv. Trece câte o femeie amărâtă, pac, o claxonează (se mişcă prea încet)! Trece o bătrână, la fel. Da’ să nu dea naibii să treacă vreo fetiţă din asta cu picioare că atunci la toţi li se blochează mâna pe claxon. Ba chiar e şi amuzant să vezi cum tresare pe trecere de spaimă. Plouă şi vrei să treci repede că n-ai umbrela la tine, te claxonează. Şi atunci te gândeşti de ce n-ai tu o portavoce din aia cum au miliţienii să le urli în ureche aşa cum a urlat mama când m-a născut. După ce am trecut de prima intersecţie şi mă mai liniştesc, dau de o a doua şi mai drăcească pentru că nu e niciun semafor şi d-nul poliţist de obicei e absent. Doar de câteva ori l-am văzut şi şi atunci dormea în post, că de l-aş fi pus să păzească vacile, intrau toate în lanurile lu Gheorghe Vuc şi să vezi atunci pomană ce-ţi făcea. La a doua încârligătură roagă-te să te ţină puterile, sau urechile. Te scot din minţi de-a dreptu’!
De aia îmi place mie la ţară la mine, nu de aer sau mai ştiu eu ce! E linişte măi, e nu ştiu cum să zic, e …linişte. Bine, bine, e adevărat că şi la noi mai e câte-un cocoş nebun, da dacă-l vezi aşa îl tai la prima sărbătoare şi ai rezolvat problema. De când m-am mutat la oraş, de la claxoanele ăstea nesuferite mi se trage tot răul. Fierea mă doare, picioarele, spatele, tot. Spune şi tu acuma , spune, n-am eu dreptate?