o vreme n-am să mai scriu
o să-o las să treacă
cum las câteodată
ploaia să-mi intre pe sub haine
o să călătores
pe străzi am să-mi lipesc umărul de câte-un trecător
şi am să fug în cealaltă direcţie
un timp am să merg cu vaporul
şi-am să învăţ să spun „te iubesc”
într-o limbă încâlcită şi greu nepronunţat
încât să pară un gâlgâit ca de burlane
încinse la început de toamnă
nu ştiu când voi termina cu toate
mai am oricum mult de plănuit