Cuibul

în vis rupi flori din grădină şi le înghesui

în  pantofii scâlciaţi

copaci galbeni ţi se încolăcesc de gât

între degete cresc frunze din unghii curg rădăcini

când vei fi ucis deja pasărea de la picioarele

tale şi vei fi uitat printre atâtea cămăruţe

câte o bucăţică de pâine cu mucegaiul

deja luminând vei înţelege şi tot alergând

tot căutând te vei trezi Io

în acelaşi loc

aprinzându-ţi aceeaşi ţigară din totdeauna

ca din fiecare plămân să iasă o pasăre

mare aurie şi fără glas

 

 

 

 

 

Advertisement