Archive for December 21st, 2010

De la pomana porcului

Maria zise într-un sfârşit, plictisită de îmbufnarea ei, de stat în pat şi de atâta tăcere:

-Auzi, Leano, când mai vine poştăriţa, spune-i  să mă caute că vreau să-i vorbesc.

-Bine Mărioaro, stai  liniştită că-i spun, da’ ştii că lapte nu mai are..

-Ştiu.

-Atunci?

Maria se întoarse ostentativ pe partea cealaltă, cu spatele la Leana. Un aer închis flutură câteva secunde pe la nasul Leanei băgat repede şi cu grijă într-o batistă de pânză strânsă ghem.

-Tot te mai deranjează stomacul? Mă duc să-ţi fac un ceai?

-Nu-mi trebuie.

-Atunci?

Maria schimbă subiectul.

-Când tai porcu’?

-Te-ai zăuitat Mărioaro, da’ eu l-am tăiat de-o săptămână.

Leana aşteptă ceva, dar nu mai urmă nimic. Mărioara tăcea chitic.

– Şi pomana?, întrebă în cele din urmă, întorcându-se cu faţa spre Leana.

-Am făcut-o, nu ţi-am dat trei caltaboşi şi doi cârnaţi? Te pomeneşti că i-ai şi mâncat şi te-ai zăuitat? De la ăia ţi-o fi rău acum…

-Da’ de unde, nici nu m-am atins de ei, comentă  ţâfnoasă Maria, ştiind prea bine că se încolăceau de mult în stomacul ei alături de cei de la Mindoasa.

– Atunci?

– Fierea asta păcătoasă e de vină. Că dacă n-am scos-o să pot mânca şi eu ca omul de sărbători. Uite ce necazuri îmi face…

– Şi pe mine mă tot dor şalele de la un timp.

-Bătrâneţea, ce să-i faci. M-oi duce şi eu Leano…aruncă cu un aer afectat.

-Unde să te duci Mărioaro că eşti la tine, întrebă Leana cu teamă că s-a tembelizat Mărioara şi nu mai ştie pe ce lume se află.

-Unde să mă duc mă Leano? La dracu să mă duc că în curând nici acolo nu mai e loc.

-Taci Mărioaro nu vorbi aşa  că-i păcat, şi-şi trase Leana în schimb trei cruci mari şi late. După prima, ştiind ce urmează Mărioara îşi întoarse iar dosul, trase plamupa până în gât şi se apucă de-un sforăit puternic, ascuţit şi înalt de nu ştiai dacă râgâie, plânge ori sughite.

Leana ar mai fi vrut să întrebe ceva, dar îţi înghiţi cuvintele, se ridică de pe scaun şi dădu să iasă din cameră.

-Oi veni mâine să te văd, mai spuse şi plecă.

Pe drum nu conteni să se mire.

-Zgârcioaba dracului, nu mi-ar da un fir de păr de la porcii ăia graşi pe care i-a tăiat. Atunci las’ că nu mai pupă ea anu’ viitor, gândi răspunzându-şi în final la chinuitoarea întrebare.