Amintiri (pe fugă) cu 31

De revelion pe noi ne trimiteau la bunici. Aşa se întâmpla în fiecare an pe vremea când 31 decembrie era doar o dată  din calendar. Nu însemna mare lucru şi poate tocmai de asta era o zi  reuşită. Fără agitaţie, aşteptări sau cuvinte mari.  Simplu.  Bunica pregătea întotdeauna un meniu care depăşea cantitatea stomacurilor noastre pe o săptămână întreagă şi săream din felurile principale ca să îndesăm cât mai multe prăjituri. La ora 12 aprindeam şi noi câteva petarde şi ne bucuram de bufniturile lor puternice. Apoi ne trânteam pe pat şi nelipsitul The mask cu Jim Carrey ne ţinea companie până pe la 3 noaptea. Asta era tot şi era bine când era aşa.

O corespondenţă then-now nu îşi are locul mai ales că suntem în acel 31 cu pricina.  Oricum, odată cu distanţa ce tot creşte am înlocuit acel 31 cu un altul, mai dichisit şi câteodată mai lipsit de sens decât orice altă zi, dar pentru că e cel mai inevitabil 31 al tuturor  lunilor şi tronează ca un rege nelipsit de la propria lui sărbătoare, o să mă limitez la un La mulţi ani şi la cât mai multe şi inspirate posturi pentru Fra, Semisincer cu Oscar, Gabriela Savitsky,Cristian Lisandru, Ioan Usca, Silvia Neamţu!