ai citit undeva Io
că cel mai greu lucru e
să răspunzi la întrebarea
„de ce sunt eu aşa cum sunt”
şi acum ai impresia că orice
ai fi fost înainte
s-a fărâmiţat ca bucăţile de pâine
încerci să le lipeşti şi din saliva ta
creşte mlaştină
fiecare e un strigăt către alta
mii de porumbei graşi râd acum de tine
eşti ca un mankurt chel
căruia i s-a lipt de cap pielea de cămilă
cu prea multe copilării
cu prea mulţi fraţii din care
nu-ţi mai aminteşti niciunul
gura ţi se strâmbă
stai în faţa unei table de şah
şi joci din amândouă părţile
împotriva ta
asta până se vor îmbrăţişa nebunii
până se vor împerechea caii
şi strigătul lor ce-ţi apasă pieptul
se va întorce în gura ta
cântec de leagăn.
Aventurile Uliseei 