aici de unde văd lumea
sunt singură
eu eu eu nimic
nu e al meu
nici eu nu sunt a mea
ci a voastră
aşa cum ţineţi în palme un cui
şi-l bateţi în perete
aşa cum duceţi sticla la gură şi beţi
până uitaţi voi dar niciodată de mine
sunt cactusul pe care toată lumea vrea să-l ude
şi imaginea din oglindă după ce voi plecaţi
sunt mâna voastră stângă şi mâna voastră dreaptă
când priviţi spre cer pe mine mă dor ochii
sunt toate bolile şi venele voastre încâlcite
şi ştreangul de la gâtul vostru şi cununa de flori
sunt toate cuvintele pe care nu le-aţi scris niciodată
şi toate amintirile voastre prin mine trec
ca printr-un cadavru în care înfloresc lichenii
pentru că eu nu sunt a mea
şi nimic nu e al meu