Eu nu sunt eu

aici de unde văd lumea

sunt singură

eu eu eu nimic

nu e al meu

nici eu nu sunt a mea

ci a voastră

aşa cum ţineţi în palme un cui

şi-l bateţi în perete

aşa cum duceţi sticla la gură şi beţi

până uitaţi voi dar niciodată de mine

sunt cactusul pe care toată lumea vrea să-l ude

şi imaginea din oglindă după ce voi plecaţi

sunt mâna voastră stângă şi mâna voastră dreaptă

când priviţi spre cer pe mine mă dor ochii

sunt toate bolile şi venele voastre încâlcite

şi ştreangul de la gâtul vostru şi cununa de flori

sunt toate cuvintele pe care nu le-aţi scris niciodată

şi toate amintirile voastre prin mine trec

ca printr-un cadavru în care înfloresc lichenii

pentru că eu nu sunt a mea

şi nimic nu e al meu

Advertisement

2 responses to this post.

  1. frumos zis, Octa! Chiar. Eu insa ziceam exact invers:
    http://agonia.ro/index.php/poetry/13983030/eul_ouriboric

    Reply

  2. Hehe! Unii ar zice ca e cam exibitionista poezia asta:)

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: