Pentru o dimineaţa frumoasă

Nu se ştie

“jocul în care te prefaci că eşti o altă fiinţă –
şi dintr-o dată ştii să te apleci într-un anume fel
spre ea – şi să-i spui lucruri minunate şi multe,
(şi toate adevarate – cum niciodata n-ai fost în stare
s-o faci, atunci), jocul acesta, gâfâitor, sau uneori calm,
înscriind în jurul unei fiinte vremuri, sau spaime –
şi oprind timpul, sau, dimpotrivă, făcându-l adevarat
inimii. exact atât cât dureaza – mai mult – jocul acesta
de-a altă fiinţă. – poate de-a unele adevarate –
începe, continuă – orbeşte. un joc cu mâinile întinse.
cum este şi moartea. şi, poate, moartea
începe atunci când te joci cu fiinţele – şi când
după o vreme, jocul s-a oprit. şi tu
nici nu ştii -“

(Mircea Ivănescu)

 

 

 

Advertisement

CHarta va invita la o Tura Prin Literatura

Meduzele cresc o dată cu tine

trupul meu alunecă către tine ca o notă

muzicală spre sfârşitul portativului

când beau bere pot fi balerina cea mai frumoasă

meduze argintii dansează în pieptul meu

e ca şi cum aş dispărea cu totul

o bancă e corabia mea

dacă ne-am săruta am mirosi a sare

şi nişte bătrâni ne-ar purta

aburii mai departe eu nu ştiu

ce să spun când

toată fericirea stă închisă într-o iască

udă ce din când în când pulsează

 

Zi bună lui Ivanuska, Gabrielei şi mie că pân’ acu’ tot vai şi amar a fost!