Răsărit

Soarele ca o meduză roşie îşi subţia tentaculele treptat pe acordurile Boleroului lui Ravel.  Lumina difuză, iluzor rozalie, mirosind încă a alcool, cuprindea nisipul şi pe noi câţiva răsfiraţi fără să ne judece, fără să-i pese de noaptea pe care fiecare o purta în stomac ca pe  un balon cu heliu. Trăgeam de aţă, luminând prin esofag, faringe şi laringe  şi din fiecare plămân ieşea acum o rază mare, aurie şi nouă.

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: