despre mine n-o să scriu
aşa mi-am propus
ultima poezie
a fost în aşa hal
că m-am scârbit de toate
de mine de poezie
de mine care scriam poezia şi
de mine care nu scriam nimic
am ameţit chiar scriind asta
ultima variantă
e insuportabilă acum că citesc
doar că e prea mult biografism prea mult
minimalism mizerabilism jemanfişism prozaism
şi aşa mai departe
sau nu e destul lirism simbolism drăcism
şi încă vreun concept las spaţiu să-l umpleţi voi:
dacă ţii de cont te ţăcăneşti
şi eventual scrii o poezie ca asta
în care nu spui nimic
dar o scrii ca şi când ai bea
pentru că îţi trebe
pentru că nu poţi altfel
pentru că oricum nu contează
şi te agâţi de gestul ăsta care început
trebuie dus până la capăt
trebuie urmat până când
poezia hotărăşte îndeajuns zice
m-am lăsat terfelită destul de toţi insomniacii
maniacii beţivii aroganţii frustraţii
îşi ia şatra şi-atunci să vezi disperare
când te trezeşti ştii deja
că ai reuşit din nou
să scrii cel mult acelaşi lucru
îţi promiţi alte bazaconii
şi treci pe nesimţite de la persoana I la a II-a
ca să aibă de ce se lega
şi înapoi de parcă ai picta de nebun
într-o barcă ce se scufundă scuipând apă pe gură
pe când fumam o ţigară
şi-mi spuneam că va fi ultima
poezie pe care o scriu
Aventurile Uliseei 