Sunt o mandarină dată pe răzătoare

nu ştiu ce vreau să scriu

pentru mine aşa începe orice poezie

neştiind şi căutând ceva

pe bâjbâite

în semiîntuneric

toate textele mele pornesc din punctul

în care nu mai e nimic de spus

sau ce-a mai rămas e oricum inutil

ca o a doua pereche de mâini care deja a stors

totul din mine

asta e

sunt o mandarină dată pe răzătoare

în habar n-am ce mâncare exotică

sofisticată

îmi rămâne oboseala

nişte sâmburi blegi care-mi înţeapă ochii

şi un fel de căutare a ceva străin

la fel ca mâinile astea

ce au terminat de scris.

Advertisement

preludiu şi postfugă

de fiecare dată când ajung

la graniţa dintre oboseală şi o tristeţe

din aia câinoasă

de trec din ravel în lacrimosa

ca pe  pârtie

trântesc câte-o poezie

ca să-mi treacă

şi  cuprinsă de elan creator

o şi postez pe blog

 

dimineaţa sunt un bărbat frustrat

ce nu ştie cum să fugă mai repede

despre lucrurile cu adevarat neimportante

acum nu pot să mai scriu decât despre

cât de somn mi-e

că am lucrat opt ore

am omorât cu zel gândaci

am vrut să mă uit la un film dar

mi-a trecut

am mutat laptopul de pe scaun pe birou

am mutat scaunele între ele

cât de rece poţi fi ce-i cu înşiruirea asta

mi-ar spune un prieten

scrie mai bine despre picioruşele

înduioşătoare ale gîndacilor când îi lipeai de perete

cum se zbăteau a viaţă sub cel mai scump pantof al tău sau

despre urma sofisticată lăsată ofrandă peretelui

întru trecerea eternă în galeata de gunoi

lucruri din astea mă-nţelegi

mai că i-aş da dreptate

şi aş scrie despre toate astea

dacă nu mi-ar fi atât de somn

şi ca să adorm complet

mai trebuie să scriu doar

unsingurrând