mărşăluiesc visând
am pălărie de paie
nu sunt slabă
eu sunt casa mea
nu sunt mică
corpul meu e o cetate
mâinile mele sunt un râu îngheţat
nu sunt singură
în venele mele dorm peşti răpitori
mă acopăr cu gem şi chem fiarele
mărunt ploaia
întotdeauna casa aşteptă
cu un tort imens în mijlocul camerei
şi-n loc de lumânare a crescut un copac
pe fiecare ramură sunt alte fructe
cad noaptea
în curând nu o să mai am unde să dorm
mănânc doar mere caise prune
cireşe pere gutui
din casa mea nu există ieşire
in rosu peretii
Posted by Onoare « Ioan Usca on October 4, 2011 at 5:23 am
[…] Gabi123, Imagini, Mirela Pete, Octavia Sandu, Paporniţa cu vorbe, Rokssana, Schtiel, Teo Negură, Verovers. 45.731283 21.235517 Share […]
Posted by paulgsandu on October 5, 2011 at 12:44 pm
stranie si buna poezia. are un ritm bun si e un act de curaj perfect valid. eu as elimina insa una-alta. atmosfera e insa buna, cu toate ca ii lipseste ceva. ramane tu sa vezi ce.
Posted by octaviasandu on October 5, 2011 at 8:00 pm
Mersi de comentariu, Paulisca!:)