Archive for the ‘cateodata…poezie’ Category

Tu caña de plomo

La desesperación como una caña de plomo

el paraguas se abre en mi estómago

el agua de mi cuerpo corre hacia ti

y todo lo que sigue después

el silencio el alcohol y tu mirada tostada

las cosas que flotan entre nosotros

colores y sonidos despiertan la noche

y todo lo que sigue después

cuando nuestras ausencias se anudan

no vamos a saber nunca

Advertisement

Pe furiş ură

Futu-i mama mă-sii de treabă

îţi vine să strigi de să-ţi iasă rădăcini pe gură

plămânii înfloriţi să tremure

ca bobul de mazăre în apa clocotită

din vene cresc ace

şi evantaie putrezite bat în ritmul pleoapelor tale

Frică

ai citit undeva Io

că cel mai greu lucru e

să răspunzi la întrebarea

„de ce sunt eu aşa cum sunt”

şi acum ai impresia că orice

ai fi fost înainte

s-a fărâmiţat ca bucăţile de pâine

încerci să le lipeşti şi din saliva ta

creşte mlaştină

fiecare e un strigăt către alta

mii de porumbei graşi râd acum de tine

eşti ca un mankurt chel

căruia i s-a lipt de cap pielea de cămilă

cu prea multe copilării

cu prea mulţi fraţii din care

nu-ţi mai aminteşti niciunul

gura ţi se strâmbă
stai în faţa unei table de şah

şi joci din amândouă părţile

împotriva ta

asta până se vor îmbrăţişa nebunii

până se vor împerechea caii

şi strigătul lor ce-ţi apasă pieptul

se va întorce în gura ta

cântec de leagăn.