Archive for the ‘monolog’ Category

Telefonul (monolog)

Cipi, ce căcat faci? Nu vezi cum arăţi? Ce prăpădit ai ajuns? Te somez să iei măsuri! Cipi, nu te duce acolo! Văd că mă înţeleg o iotă cu tine. Eu sunt amărâtă, Cipi. Vino-ncoace! Hai măi la mine! Cipilică? Nu-i aşa că eşti prost, Cipilică? Da, da, cel mai prost. Trebuie sa-ti curat blanita neaparat.Cipi, eu sunt dărâmată. Şi nu mai am răbdare. Vecina de jos nu mă lasă să spăl vasele că-i curge apa-n cap, Vali nu mă sună, nu am haine murdare că aş trânti un program imediat, am făcut curat, Vali nu mă mai sună şi vine şi toamna asta nemernică pe care n-o suport. Crezi că-ar trebui să-l sun eu? Dar ce să-i spun bestiei că de la “Alo” m-ar apuca dracii, l-aş intitula pe loc dobitoc, nesimţit, muiere nemernică, el mi-ar zice că-s isterică, că nu mă pot controla, că am probleme şi i-aş închide telefonul imediat de curvă proastă ce e şi nu recunoaşte. Uff, ce căcat! Şi o să mă mintă de parcă nu l-aş fi văzut cu ochii mei cum se buzărea cu aia. Bine, eram cam departe, da’ nu contează, ce-am văzut e bine văzut şi nu-mi mai pun întrebări despre asta. Clar. Ştiu bine ce-am văzut. Dar dacă mă sună el totuşi? Atunci ar fi bine să stau miel măcar în primă fază. Să vedem ce are flăcăul de zis. “Doar vorbeam cu ea, n-am mai văzut-o de atâta timp. La un moment dat am pupat-o pe obraz, asta-i tot”. Şi o să rezist până pe la replica cu “baibiii, ştii că vezi ce vrei tu să vezi”.
-Sigur că da, o să-i zic, aşa mă excit eu cel mai bine, când te văd cum te lingi cu fostele colege de liceu, hmmmm, numa’ asta visez noaptea! Eşti tâmpit la pulă? Mai bine n-o mai suge şi zi-i pe bune! Te-ai…smotocit bine cu aia, hă? Ai fost să baţi banana… să-i oferi milkshake-ul tău preţios? Şi iar îi dau cu telefonul în cap.
Spune tu, Cipi, cum să fac? Cu ce crezi?

Se claxonează(monolog)

-Auziţi, eu una m-am săturat de toată tărăşenia asta! Voi toţi puteţi continua în voie, da’ eu mie mi s-a urcat în gât, că nu ştiu ce naiba caut eu aici  la urma urmei.
Mă trezesc, ca tot omu’ dimineaţa şi ies buimăcită în stradă. Dar până să ajung unde am treaba, sunt nervoasă, întoarsă pe dos, cu stomacul chiorăind din greu. Îmi face rău la sănătate, zic sincer. Pentru că se claxonează d’le de-ţi ieşi din minţi. Eu i-aş pune să vadă neapărat un doctor. Prima trecere e cea mai uşoară, doar câteva trâmbiţe înfundate, dar apoi, la încârligătură să vezi grovăzia naibii! De obicei prind semaforul la 80 si ceva de secunde. Şi stau şi claxonează o dată la secundă de parcă ăsta e sensul existenţei tuturor: să scotă răgete şi mugete din cele mai diverse cum eu n-am mai pomenit. Claxonează şi când e verde la semafor, când n-au nici cel mai mic motiv. Trece câte o femeie amărâtă, pac, o claxonează (se mişcă prea încet)! Trece o bătrână, la fel. Da’ să nu dea naibii să treacă vreo fetiţă din asta cu picioare că atunci la toţi li se blochează mâna pe claxon. Ba chiar e şi amuzant să vezi cum tresare pe trecere de spaimă. Plouă şi vrei să treci repede că n-ai umbrela la tine, te claxonează. Şi atunci te gândeşti de ce n-ai tu o portavoce din aia cum au miliţienii să le urli în ureche aşa cum a urlat mama când m-a născut. După ce am trecut de prima intersecţie şi mă mai liniştesc, dau de o a doua şi mai drăcească pentru că nu e niciun semafor şi d-nul poliţist de obicei e absent. Doar de câteva ori l-am văzut şi şi atunci dormea în post, că de l-aş fi pus să păzească vacile, intrau toate în lanurile lu Gheorghe Vuc şi să vezi atunci pomană ce-ţi făcea. La a doua încârligătură roagă-te să te ţină puterile, sau urechile. Te scot din minţi de-a dreptu’!
De aia îmi place mie la ţară la mine, nu de aer sau mai ştiu eu ce! E linişte măi, e nu ştiu cum să zic, e …linişte. Bine, bine, e adevărat că şi la noi mai e câte-un cocoş nebun, da dacă-l vezi aşa îl tai la prima sărbătoare şi ai rezolvat problema. De când m-am mutat la oraş, de la claxoanele ăstea nesuferite mi se trage tot răul. Fierea mă doare, picioarele, spatele, tot. Spune şi tu acuma , spune, n-am eu dreptate?