Meduzele cresc o dată cu tine

trupul meu alunecă către tine ca o notă

muzicală spre sfârşitul portativului

când beau bere pot fi balerina cea mai frumoasă

meduze argintii dansează în pieptul meu

e ca şi cum aş dispărea cu totul

o bancă e corabia mea

dacă ne-am săruta am mirosi a sare

şi nişte bătrâni ne-ar purta

aburii mai departe eu nu ştiu

ce să spun când

toată fericirea stă închisă într-o iască

udă ce din când în când pulsează

 

Zi bună lui Ivanuska, Gabrielei şi mie că pân’ acu’ tot vai şi amar a fost!

Advertisement

Taurul amăgit

ningea de la patru degete în sus când andrei s-a ghemuit lângă mine pe banca îngheţată
ştiam dar mă prefăceam
penibil
fredonam un jingle bells clănţănit rămas cu el în cap
de câteva ore
nu-mi place azi de tine, i-am spus
el a bâlbâit ceva în aburii care îi ieşeau pe gură
pe nas şi pe sub haine

îl vedeam toreador într-o arenă plină
mândru şi dispreţuitor ca un Napoleon învingător la Waterloo
ce-ai păţit, ce ai m-a întrebat el
aşa mai mult într-o doară
atunci taurul s-a năpustit în goană
ridicând pământul din spatele lui într-un taur mai mare şi mai puternic
care la rândul lui galopa
cu aerul molatic cu mâinile prea lente
urmăream cum cade pe pământul uscat
ca şi cum ai sparge un pahar cu apă
şi ar şiroi cald în toate direcţiile
în timp ce arena uitase să mai respire

n-am nimic e vremea de vină şi fulgii aştia sunt de vină
ziua asta împietrită în ochii câinelui nemişcat de sub biserică
e tare frig am spus eu acum fredona el jingle bells
eu eram taurul, da eu nemernicul taur şi acum scobeam pământul cu copita a mulţumire
el a icnit şi mi-a strâns mâinile a iertare
sau cel puţin aşa mă îmbiam să cred
hai să-ţi pregătesc un ceai
hai i-am spus şi regretam deja
când oamenii au început să aplaude bucuroşi