sunt cea mai fricoasă femeie din oraşul acesta
e greaţa de vină şi plictiseala de ea
pe străzile pline nu ies
un somn de chinez m-a învârtit câteva zile
şi revolta îmi dăunează sănătăţii mai ceva ca alcoolul
întind o mână peste mâinile hibride
şi aprindem o ţigară pe care o ţinem toţi între degete
cartofii colţuroşi prind atunci aripi în stomacul meu bolnav
în venele mele se plimbă câini de vânătoare
pregătiţi să rupă orice
dar îmi e frică şi de ei
barmanii poate ei sunt singurii care mai au încă mâini de lut
dar asta nu o să schimbe nimic
am să cânt în gară
până se vor ciocni trenurile
şi din gura mea
o să iasă cerneală roşie
câinii o vor linge până la aburi.