Bilet pentru Corydon

sunt cea mai fricoasă femeie din oraşul acesta

e greaţa de vină şi plictiseala de ea

pe străzile pline nu ies

un somn de chinez m-a învârtit câteva zile

şi revolta îmi dăunează sănătăţii mai ceva ca alcoolul

întind o mână peste mâinile hibride

şi aprindem o ţigară pe care o ţinem toţi între degete

cartofii colţuroşi prind  atunci aripi în stomacul meu bolnav

în venele mele se plimbă câini de vânătoare

pregătiţi să rupă orice

dar îmi e frică  şi de ei

barmanii poate ei sunt singurii care mai au încă mâini de lut

dar asta nu o să schimbe nimic

am să cânt în gară

până se vor ciocni trenurile

şi din gura mea

o să iasă cerneală roşie

câinii o vor linge până la aburi.

Advertisement

Vis (când am adormit în bucătărie cu capul pe masă)

dacă îţi povestesc ce vis ciudat am avut azi noapte
n-ai să crezi
aveai nisip în ochi pe suprafeţe mari
ştiu cumva că erau ochii tăi şi nu ai altcuiva
pentru că eram şi eu
căzută în nisip
poate nu ar trebui să-ţi spun asta
însă mă priveai dintr-un colţ al ochiului
râdeai ştiind că noaptea ies vietăţile pustiului
că gura mea e plină de sticlă
că mâinile mele paralizate simt cel mai bine frica
tu hrăneai fiarele cu laptele meu
pe care l-ai stors din trup
ca pe pară căzută din pom
la picioarele tale
fluierai câtece de leagăn
ştiam că vin
simţeam cum freamătă nisipul
sub obrazul meu

atunci ai clipit