dacă îţi povestesc ce vis ciudat am avut azi noapte
n-ai să crezi
aveai nisip în ochi pe suprafeţe mari
ştiu cumva că erau ochii tăi şi nu ai altcuiva
pentru că eram şi eu
căzută în nisip
poate nu ar trebui să-ţi spun asta
însă mă priveai dintr-un colţ al ochiului
râdeai ştiind că noaptea ies vietăţile pustiului
că gura mea e plină de sticlă
că mâinile mele paralizate simt cel mai bine frica
tu hrăneai fiarele cu laptele meu
pe care l-ai stors din trup
ca pe pară căzută din pom
la picioarele tale
fluierai câtece de leagăn
ştiam că vin
simţeam cum freamătă nisipul
sub obrazul meu
atunci ai clipit
Aventurile Uliseei 