Io

Lasă, Io,
lasă să cadă ploaie
să se facă noroi
şi aşteaptă
sapă o groapă mare
dar nu pune frunze deasupra
plângi apoi
plângi, dar singură
nu-ţi fie teamă de ce cei ce au să te întrebe
scoate toate rădăcinile putrede
şi înconjoară-te de mirosul lor
nu privi păsările nu-ţi fie frică
aruncă-te în groapă
şi pune rădăcinile înapoi,
îngroapă-le din nou în pământ
cât mai adânc
cât mai adânc

Advertisement

Io2

Cum ai putut , Io
să închizi toate uşile
toate ferestrele
şi ba-te vân-tul frun- ze-le
Io,  şi tu ai uitat că nu mai eşti acolo
nu te mai poţi ascunde
să te legeni
nu-ţi mai poţi spune poveşti
să adormi
eşti singură de-acum Io
şi pe drum nu e niciun grăunte
să te ajute
niciun fir nu ţi se întinde
e doar ceaţă şi mult pustiu
cum ai putut să te gândeşti
că ai să găseşti păsări
acolo unde ai îngropat pene?
au putrezit Io laolată cu frunzele
din care n-au ieşit copaci
şi nu cântă nimeni
şi nu e umbră niciunde

eu plec
şi în loc de cuvinte
îţi las pietre la uşă
să ştii că am bătut
şi n-am mai găsit pe nimeni.