Posts Tagged ‘ravel’

preludiu şi postfugă

de fiecare dată când ajung

la graniţa dintre oboseală şi o tristeţe

din aia câinoasă

de trec din ravel în lacrimosa

ca pe  pârtie

trântesc câte-o poezie

ca să-mi treacă

şi  cuprinsă de elan creator

o şi postez pe blog

 

dimineaţa sunt un bărbat frustrat

ce nu ştie cum să fugă mai repede

Răsărit

Soarele ca o meduză roşie îşi subţia tentaculele treptat pe acordurile Boleroului lui Ravel.  Lumina difuză, iluzor rozalie, mirosind încă a alcool, cuprindea nisipul şi pe noi câţiva răsfiraţi fără să ne judece, fără să-i pese de noaptea pe care fiecare o purta în stomac ca pe  un balon cu heliu. Trăgeam de aţă, luminând prin esofag, faringe şi laringe  şi din fiecare plămân ieşea acum o rază mare, aurie şi nouă.