Din nou, încă o dată şi a nu ştiu câta oară, Băsescu, ne-a arătat până unde poate să coboare în hăul dantesc din care se întoarce întotdeauna liniştit, afişând zâmbetul lui tâmp, dar victorios, de Odiseu întors miraculos de pe mare, fără flotă bineînteles, dar şi cu creierul categoric ameţit de sirene.
Orice om întreg la minte care a văzut confruntarea dintre el şi Crin Antonescu, poate da cel puţin un răspuns la întrebarea: Oglindă, oglinjoară, cine-i preşedintele cel mai bun pentru ţară? Să fie Băsescu? Pe lângă faptul că unele răspunsuri au fost penibile, de parcă întrebările ajungeau distorsionate la el sau le modifica el în mers ca deux ex machina ce este, pe lângă faptul că spre sfârşit i-a obosit bibilica şi mai citea omu de pe foaie, (Se poate oare să se prezinte el fără tema făcută conştiincios de acasă, fără să iscodească puţin cu privire la întrăbări, să fie el spontan?), a apelat, pentru a domina un schimb de replici, pe care nu era în stare să-l câştige într-un alt mod, la cea mai josnică modalitate, atacând drama trăită de Crin Antonescu cu privire la prima sa soţie. Astfel de la discuţia despre modelul de femeie “păsărică”, (beauty with no brain)promovat de către Băsescu, învârtind pe degete aceleaşi mosoare, răspunde că numărul femeilor pe care le ai acasă e un raţionament imbatabil în favoarea respectului ce-l are pentru sexul frumos, continuând cu argumentul că el e un bărbat “căruia nu i s-a întâmplat niciun incident dramatic în care să-şi lase soţia singură şi să ajungă în situaţii dificile”, după care le-a îndemnat pe dl. Antonescu să-şi ceară scuze pentru jignirea adusă.
Asta e Băsescu şi ne-a dovedit-o de mii de ori până acum: un om total dezumanizat şi cu obsesia de a controla totul. Bineînteles că a doua zi a negat vehement acuzaţia, că doar asta e media- inventează, răstălmăceşte, interpretează, scoate sensuri la care el nici nu visa că el nici nu cunoştea trecutul candidatului advers, această poziţie de victimă prinsă în plasa jurnaliştilor netrebnici care îşi permit să “inventeze una dintre cele mai mari mizerii”.
Până aici a ajuns Băsescu, să vedem unde vom ajunge noi. Ne vom afunda in glodul infernului, sau vom întrezări măcar lumina palidă a purgatoriului?
16 Nov
Posted by Gabriela Savitsky on November 16, 2009 at 3:45 pm
O analiză care-mi dă (încă o dată) dimensiunea disperării lui Băsescu. Nu am urmărit confruntarea, acum am “văzut-o” creionată de tine.
Să mai spui că tinerii nu-s copţi pentru a înţelege politicul… Nu mai spui. 😀
Posted by paulgsandu on November 16, 2009 at 9:21 pm
Octa, tare la “obiect” comentariul tau politic. Cat despre “unde vom ajunge noi”, lucrurile sunt mai curand tragice. Pentru ca romanii care ar putea sa schimbe ceva cu votul lor se declara “scarbiti”, aleg sa nu mearga la vot, pentru ca “n-ai cu cine”, si asa mai departe. De asta e tragic. De asta e ingrozitor de tragic.
Posted by octavia_sandu on November 17, 2009 at 11:34 am
Gabi,
esti tare draguta, multumesc. Eu as fi vrut sa pun mai multa forta in cuvintele alea, o sa mai incerc oricum. Mi-ar placea sa vorbim si la o cafea, o bere sau o plimbare noaptea prin parc, cand mai ajung si eu pe acasa.
Posted by octavia_sandu on November 17, 2009 at 11:40 am
Mai Paulisca, eu totusi am un fel de convingere naiva, ca cine va pica cu Basescu in turul doi va pierde, pentru ca noi am ajuns sa votam, cel putin in turul doi, numai impotriva cuiva, impotriva lui Nastase, impotriva lui Basescu, prea rar pentru…acum vom vedea…