Io si surorile

În podul casei Io
n-ai voie să urci
niciodată

sunt lucruri ce
trebuie să rămână aşa
neştiute de nimeni

dar să ştii că în podul casei
păpuşile nu mai sunt păpuşi
nici bicicleta tatei nu mai e bicicletă

dacă păşesti pe prima treaptă
simţi deja un mâncărici în talpă
dar Io, să nu calci niciodată prima treaptă
a doua scârţâie şi tresari
iar la treia te ameţeşte o ceaţă plină
ţi se face somn şi nici nu mai ştii
că ai ajuns acolo
Io tu să nu începi să uiţi
să cobori treptele înapoi cu spatele
să nu te ţii de balustradă

dar Io, să nu mergi niciodată în pod
căci dincolo de uşă e Păzitorul
şi nimeni, niciodată
n-a trecut de el.

Advertisement

One response to this post.

  1. Imi place cel mai mult de Pazitor! E formidabil; si poezia e frumoasa; numai un dinte am impotriva:) cuvantul “mancarici” nu prea are ce sa caute aici..

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: